PERCEPŢIA ŞI DIMENSIUNILE VIOLENŢEI ÎN ANUMITE ZONE ALE CAPITALEI. STUDIU PILOT: SECTORUL 2

of 158
218 views
PDF
All materials on our website are shared by users. If you have any questions about copyright issues, please report us to resolve them. We are always happy to assist you.
Document Description
i MINISTERUL JUSTIŢIEI INSTITUTUL NAŢIONAL DE CRIMINOLOGIE PERCEPŢIA ŞI DIMENSIUNILE VIOLENŢEI ÎN ANUMITE ZONE ALE CAPITALEI. STUDIU PILOT: SECTORUL 2 Cercetarea a fost realizată de Institutul Naţional
Document Share
Document Transcript
i MINISTERUL JUSTIŢIEI INSTITUTUL NAŢIONAL DE CRIMINOLOGIE PERCEPŢIA ŞI DIMENSIUNILE VIOLENŢEI ÎN ANUMITE ZONE ALE CAPITALEI. STUDIU PILOT: SECTORUL 2 Cercetarea a fost realizată de Institutul Naţional de Criminologie Studiul a fost realizat de: Mihai Ioan Micle (cordonator), Doina-Ştefana Săucan şi Aurora Liiceanu, psihologi în cadrul Institutului Naţional de Criminologie. Ca operatori de anchetă au mai participat: Oana Mezanote, Vasile Botiş, Alina Bărbulescu, Carmen Necula, consilieri juridici. SUMAR Introducere I. Feţele violenţei II. Măsurarea violenţei III. Oraşul în faţa provocărilor violenţei IV. Prevenirea violenţei V. Prezentarea sectorului 2 VI. Percepţia publică a violenţei în sectorul 2 1. Gravitatea fenomenului de violenţă comparativ cu gravitatea altor fenomene sociale 2. Opinii privind definirea violenţei 3. Estimarea gradului de violenţă 3.1. Intensitatea şi amploarea violenţei în prezent în cartierul în care locuiesc subiecţii 3.2. Nivelul violenţei între 1990 şi Aşteptările privind evoluţia nivelului de violenţă în viitor 3.4. Evaluarea manifestărilor de violenţă la nivelul sectorului 3.5. Opinii privind gradul de gravitate a problemelor sociale din sector 4. Principalele cauze şi efecte ale violenţei 4.1. Factorii care favorizează actele de violenţă 4.2. Efectele violenţei 5. Atitudinile cetăţenilor faţă de actele de violenţă 5.1. Măsura în care anumite acte de violenţă sunt acceptate sau nu 6. Sentimentul de siguranţă în faţa violenţei 6.1. Estimarea probabilităţii ca anumite acte de violenţă să li se întâmple subiecţilor 6.2. Estimarea gradului de siguranţă la deplasarea seara pe străzile din cartier 6.3. Estimarea gradului de siguranţă în propria locuinţă 7. Victimizarea 7.1. Măsura în care subiecţii înşişi, rudele sau cunoştinţele lor au fost victime ale unui act de violenţă 7.2. Modalităţi de protecţie adoptate pentru deplasarea seara pe stradă 7.3. Măsuri adoptate după 1989 pentru protecţia locuinţei 7.4. Deţinerea unei arme de foc 8. Eficienţa măsurilor de prevenire şi control a violenţei 8.1. Măsurile de siguranţă pe care trebuie să le ia poliţia 8.2. Posibilitatea reducerii violenţei în sector 8.3. Eficienţa instituţiilor implicate în lupta împotriva violenţei 8.4. Aprecieri privind gradul de implicare a diferiţilor factori în prevenirea şi controlul criminalităţii 8.5. Opinii privind sancţiunile aplicate persoanelor care au comis acte de violenţă 8.6. Măsurile care ar trebui luate pentru reducerea violenţei 8.7 Aprecieri privind implicarea cetăţenilor în lupta împotriva violenţei 8.8. Activitatea poliţiei în controlul şi prevenirea criminalităţii în opinia locuitorilor sectorului 9. Relaţia cetăţeanului cu poliţia 9.1. Prezenţa poliţiei pe strada în care locuiesc subiecţii investigaţi 9.2. Cunoaşterea numărului de telefon al poliţiei 9.3. Evaluări ale subiecţilor asupra unor activităţii a poliţie 9.4. Măsura în care poliţia este sesizată în legătură cu acte de violenţă 9.5. Măsura în care cetăţenii sunt mulţumiţi de felul în care poliţia rezolvă sesizările VII. Concluzii VIII. Anexe. Studii de caz Introducere Începând cu 1990, România a suferit o serie de transformări politice, sociale şi economice, transformări care au avut consecinţe vizibile, chiar dramatice în unele dimensiuni şi realităţi sociale. Transformările la nivel macrosocial au influenţat şi determinat modificări diferite atât la nivelul grupurilor sociale, cât şi la nivelul destinelor individuale. Procesul de democratizare a societăţii se produce lent şi dificil, iar participarea oamenilor la schimbarea socială se dovedeşte a fi o atitudine cu carenţe în componenta sa comportamentală. Unele fenomene negative s-au amplificat, s-au diversificat în expresia lor cotidiană, antrenând disfuncţionalităţi şi diminuări ale autorităţii, atât în spaţiul public-instituţii, organizaţii, cât şi în cel privat-familii, cupluri, relaţii interpersonale. Societatea civilă, definită şi funcţionând confuz, ca şi ţesutul social vătămat se construiesc cu dificultăţi. Structurile guvernamentale mai învaţă încă să colaboreze cu cele neguvernamentale, se creează parteneriate instituţionale în efortul de a mări stabilitatea socială şi de a micşora costurile sociale şi psihologice ale tranziţiei. În pofida eforturilor colective, unele fenomene sociale, cum este şi criminalitatea, sunt îngrijorătoare, căpătând forme noi, de o largă diversitate, unele generate chiar de realităţile sociale specifice economiei de piaţă. Fenomenul violenţei este privit în contextul utilizării unor indici generali ai criminalităţii, analizând mai ales violenţa împotriva persoanei şi formele ei diferite de manifestare, acţiuni directe, infracţiuni care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială. Interesul nostru s-a îndreptat mai ales asupra acelor tipuri de infracţiune care exprimă degradarea relaţiilor interpersonale, creşterea gradului de conflictualitate, având consecinţe majore asupra climatului social şi asupra asigurării liniştei şi ordinei publice, precum şi asupra securităţii individului. Violenţa cotidiană reprezintă o provocare în faţa valorilor noastre fundamentale şi de aceea ea trebuie să suscite un răspuns hotărât. Acest fenomen a existat dintotdeauna, dar lumea trebuie să accepte că, deşi el este un aspect inerent al condiţiei umane, trebuie prevenit, controlat şi combătut. Criminalitatea este explicată adeseori prin factori precum: şomajul şi dificultatea de a-şi procura pe căi legale mijloacele necesare pentru o viaţă acceptabilă, înmulţirea tentaţiilor şi diminuarea presiunii sociale, excluderea şi mizeria, monotonia şi degradarea vieţii, condiţiile proaste de locuit, problemele familiale, criza de identitate sau pierderea reperelor religioase şi morale, absenţa spiritului de solidaritate în cartiere, efectele nocive ale violenţei vehiculate prin media. Violenţa cotidiană este o problemă complexă cu ramificaţii psihologice, sociale, culturale şi economice şi de aceea necesită un răspuns comprehensiv şi coordonat. Simptomele acestui rău social care este violenţa, deşi prezente şi în zonele rurale, sunt vizibile mai ales în oraşe. De fapt, dacă oraşul este, în mod tradiţional, locul dezvoltării economice şi culturale, el este, în mod inevitabil, şi locul unde se exprimă cu acuitate problemele sociale, între care criminalitatea ocupă un loc central. Studiul pilot, pe care colectivul nostru îl propune, va contribui la definirea priorităţilor şi la încurajarea cercetării privind cauzele, consecinţele, costurile şi prevenirea violenţei. Cea mai mare parte a cercetării pentru prevenirea violenţei trebuie să se facă la nivel local, ca răspuns la situaţia şi nevoile comunităţii locale. Conform recomandărilor Consiliului Europei 1, securitatea urbană devine una din problemele prioritare ale capitalei Bucureşti. Este necesar ca securitatea să ajungă să fie recunoscută ca o trăsătură definitorie a oraşului, un element al identităţii sale şi al competiţiei între oraşe şi proiecte urbane. Ne aşteptăm ca acest proiect să reprezinte un instrument preţios pentru autorităţile locale bucureştene, într-un demers de construire a modalităţilor concrete care să permită locuitorilor din Bucureşti, inclusiv celor marginalizaţi, de a contribui la procesul de decizie referitor la viaţa lor. Dar aceasta nu se poate face decât identificând problema violenţei, diagnosticând-o, evaluând-o, pentru a construi răspunsurile cele mai adecvate. Frica de criminalitate dăunează încrederii de care se pot bucura autorităţile locale în rândul populaţiei, ea are un 1 Marcus, M. Sécurité et Démocratie à l épreuve de la violence, Proiectul integrat Réponses à la violence quatidiene dans un societé démocratique, Ed. Conseil de l Europe Strasbourg 2003. efect negativ asupra dezvoltării economice şi asupra investirii ulterioare, reducând calitatea vieţii de oraş, mai cu seamă într-o capitală ca a noastră care poartă încă urmele nefaste ale perioadei comuniste, precum şi amprenta unei tranziţii dificile în cursul căreia valorile şi normele sociale au fost bulversate. Prezentul proiect pilot face parte dintr-un program mai amplu de identificare a zonelor cu potenţial violent din Bucureşti, constituind o radiografiere a violenţei urbane. În acest demers, avem în vedere ca modelul experimental articulat în această secţiune acordată sectorului 2 să fie aplicat şi în celelalte sectoare din Bucureşti, urmând ca zonele cu nivel ridicat de violenţă să fie analizate comparativ şi, în funcţie de rezultate, să se stabilească specificul criminogen al fiecărei zone. Aceasta ne va conduce la elaborarea unui set de recomandări şi a unui plan de prevenire specific zonelor criminogene în raport de particularităţile fiecăreia. În derularea proiectului, am beneficiat de sprijinul Poliţiei sectorului 2, Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului sector 2, Judecătoriei sectorului 2, Direcţiei Regionale de Statistică a Municipiului Bucureşti, Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, cărora le mulţumim. I. Feţele violenţei Deşi violenţa a existat dintotdeauna, oamenii nu trebuie să o accepte ca pe un aspect inevitabil al condiţiei umane. În acelaşi timp, de când ea există, diverse sisteme, fie ele religioase, filosofice, juridice şi comunitare, au fost create pentru a o preveni şi limita. Nici unul nu a reuşit pe deplin, dar fiecare şi-a adus contribuţia pe drumul civilizării. În accepţiunea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii 2, violenţa reprezintă ameninţarea sau folosirea intenţionată a forţei fizice sau a puterii contra propriei persoane, altuia sau contra unui grup ori comunităţi, antrenând sau riscând să antreneze un traumatism, un deces, efecte de ordin psihologic, privaţiuni sau îmbolnăvire. Includerea termenului de putere, precum şi a sintagmei utilizarea 2 Rapport mondial sur la violence et la santé, Organisation mondiale de la santé, Genève, 2002, p.5. forţei fizice, lărgesc natura actului violent şi definirea convenţională a violenţei la acte rezultând dintr-o relaţie de putere, incluzând ameninţările şi intimidarea. De asemenea folosirea expresiei utilizarea puterii permite şi includerea neglijării şi a actelor de omisiune între actele violente. Aşadar, utilizarea forţei fizice şi a puterii trebuie înţeleasă ca incluzând toate tipurile de violenţă fizică, sexuală şi psihologică, precum şi sinuciderea sau alte agresiuni autoprovocate. Această definiţie acoperă o arie mai mare, incluzând efectele psihologice pe care violenţa le poate avea asupra victimelor, privaţiunile pe care acestea le pot suferi. De fapt, avem de-a face cu necesitatea, acceptată din ce în ce mai mult de către cercetători şi factorii chemaţi să intervină, de a include şi violenţa care nu are în mod necesar drept consecinţă un traumatism sau moartea victimei. Astfel, multe dintre formele de violenţă suportate de femei, copii, persoane în vârstă pot avea consecinţe de ordin fizic, psihologic şi social, consecinţe care pot fi imediate sau latente, putând dura ani în şir după primele acte de violenţă exercitate asupra lor. Analizarea rezultatelor, vorbind numai de traumatisme sau decese, ar limita înţelegerea incidenţei violenţei asupra persoanelor, comunităţilor şi societăţii în ansamblul ei. În rezoluţia sa din 1996, Adunarea Mondială a Sănătăţii a declarat că violenţa este o problemă de sănătate publică importantă, cerându-se Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii 3 definirea unei tipologii a violenţei, care să ia în calcul diferitele tipuri ale fenomenului şi să stabilească în acelaşi timp legături între ele. Tipologia propusă de organizaţia mai sus menţionată împarte violenţa în trei mari categorii, corespunzând caracteristicilor celor care comit actul violent: violenţa autoprovocată, care se subîmparte şi ea în comportament suicidar şi acte violente autoprovocate (în prima categorie avem gândurile suicidare, tentativele de sinucidere numite şi parasuicidere, sinucidererile reuşite; în a doua categorie sunt cuprinse acte precum automutilarea); violenţa interpersonală, împărţită în violenţă familială (rele tratamente aplicate copiilor, violenţa contra partenerului de viaţă, maltratarea 3 Pe parcursul textului O.M.S. este prescurtarea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. persoanelor în vârstă) şi violenţă comunitară (violenţa tinerilor, acte de violenţă comise la întâmplare, violurile şi agresiunile sexuale comise de străini, violenţa în mediul instituţional, în şcoală de exemplu, în penitenciare sau azile); violenţa colectivă, care la rândul ei se subdivide în violenţă economică (atacuri ale unor grupuri care au drept motivaţie câştigul economice, perturbarea activităţii economice, refuzul accesului la servicii esenţiale), socială (crime comise de grupuri organizate, actele teroriste, violenţa unor mulţimi) şi politică (războaiele, conflicte violente conexe). Actele violente pot fi de natură fizică, sexuală, psihologică, care să comporte privaţiuni şi neglijare. 4 Seria orizontală din figura de mai jos (vezi fig.1) arată cine este afectat, iar cea verticală explică prin ce sunt afectate aceste persoane. Aceste tipuri de acte violente au loc în fiecare din marile categorii şi subcategorii, descrise, excepţie făcând violenţa autoprovocată. Astfel, violenţa împotriva copiilor în familie poate fi de natură fizică, sexuală, psihologică, dar poate să fie vorba şi despre neglijare. Violenţa comunitară poate cuprinde agresiunile fizice între tineri, violenţele sexuale la locul de muncă, precum şi neglijarea persoanelor în vârstă în instituţii de îngrijire. Violenţa politică se poate referi la acte precum violurile comise în timpul conflictelor şi al războaielor fizice şi psihologice. Deşi relativ imperfectă şi departe de a fi universal valabilă, această tipologie oferă un cadru de referinţă util pentru înţelegerea violenţei complexe care se produce pretutindeni în lume, precum violenţa pe care o suportă persoanele, familiile şi comunităţile în viaţa lor cotidiană. Nici un factor nu poate explica de unul singur de ce anumite persoane sunt violente faţă de altele, de ce violenţa este mai frecventă în anumite comunităţi decât în altele. Violenţa rezultă din interacţiunea factorilor individuali, relaţionali, sociali, culturali şi de mediu. Modelul cel mai eficient, până în prezent, de înţelegere a multiplelor faţete ale violenţei se dovedeşte a fi 4 Rapport mondial sur la violence et la santé, op.cit. p. 7. cel ecologic, folosit pentru prima dată în în contextul relelor tratamente aplicate minorului şi al violenţei tinerilor. Mai recent 6, cercetătorii l-au folosit pentru înţelegerea violenţei săvârşite împotriva femeii de partenerul de viaţă şi maltratării persoanelor de vârsta a treia. Modelul în discuţie este focalizat pe relaţia dintre factorii individuali şi contextuali, considerând violenţa ca produs al influenţei exercitate asupra comportamentului la diverse şi multiple nivele. Primul nivel, cel individual, este centrat pe factorii biologici, pe istoria personală care influenţează comportamentul individual. Tot aici sunt cuprinşi factori precum nivelul scăzut de instruire, abuzul de substanţe, precum şi antecedentele violente/abuzive. Aşadar este vorba despre caracteristicile individuale care duc la creşterea riscului ca o persoană să fie victimă sau autor de violenţă. Cei de al-doilea nivel, cel relaţional, vizează determinarea felului în care relaţiile interpersonale duc la creşterea riscului de victimizare sau de a fi autor de acte violente relaţiile cu egalii, cu partenerii intimi şi membri ai familiei. Fiind legate printr-o relaţie continuă, este probabil ca persoanele să fie expuse la violenţe repetate. Cel de-al treilea nivel al modelului ecologic, care examinează contextele comunitare în care se ancorează relaţiile sociale, precum şcoala, locul de muncă, vecinătatea, este focalizat pe caracteristicile acestor cadre de viaţă şi influenţa lor asupra riscului de violenţă suportată sau iniţiată. O rată de mobilitate rezidenţială, adică mutări frecvente, eterogenitatea populaţiei sau diversitatea ei reprezentând un soi de ciment social cvasiinexistent în comunităţi, precum şi o densitate demografică mare, pot fi tot atâtea exemple ale acestor caracteristici, fiecare dintre ele fiind asociată cu violenţa. De asemenea, comunităţile care cunosc probleme precum traficul de droguri, rata ridicată a şomajului sau o izolare socială generală (oameni care nu-şi cunosc vecinii sau care nu participă la viaţa comunităţii locale) riscă mai mult să se confrunte cu violenţa. Cercetările 5 Garbarino, J., Crouter, A.; Defining the community context for parent-child relations: the correlates of child maltreatment. Child Development, 1978, 49: Heise, L.L.; Violence against women: an integrated ecological framework. Violence against women. 1998, 4: Schiamberg, L.B., Gans, D. An ecological framework for contextual risk factors in elder abuse by adult children. Journal of Elder Abuse and Neglect, 1999, 11: asupra violenţei au arătat că riscurile de violenţă sunt considerabile în anumite contexte comunitare de exemplu, în cartierele sărace sau şubrezite, precum şi acolo unde sprijinul instituţional este minim. Ultimul nivel al modelului discutat examinează factorii mai generali ai societăţii care influenţează ratele de violenţă. Este vorba, în principal, de acei factori care creează un climat de violenţă acceptabil, care reduc inhibiţiile contra violenţei, creând şi perpetuând o prăpastie între diferitele segmente ale societăţii. Pot fi date exemple în acest sens: normele culturale după care recurgerea la violenţă pentru stingerea unor conflicte este acceptată; atitudini care consideră sinuciderea precum o alegere personală, în loc să vadă în ea un act de violenţă ce poate fi prevenit; norme care stipulează întâietatea drepturilor parentale în ceea ce priveşte binele copilului; normele care afirmă puterea bărbatului asupra femeii şi copilului; reguli care validează recurgerea la forţă excesivă în timpul intervenţiei poliţiei contra cetăţenilor; norme care încurajează conflictele politice. Între factorii societali mai generali se situează şi politicile economice, sociale şi instituţionale în materie de educaţie şi sănătate, politici care menţin disparităţi economice sau sociale importante între grupurile societăţii. societal comunitar relaţional individual Fig. 2: Modelul ecologic de înţelegere a violenţei II. Măsurarea violenţei Pentru o măsurare corectă şi eficientă a violenţei, sunt necesare diferite tipuri de date, cu scopuri diferite: date care să descrie amploarea violenţei şi consecinţele ei, să prezinte factorii care determină creşterea riscului de violenţă şi victimizare; date care să ajute la elaborarea unor programe eficiente de prevenire a violenţei. De exemplu, O.M.S. recomandă ca surse şi informaţii 7, pentru determinarea mortalităţii, certificatele de deces, registrele de stare civilă, rapoartele medico-legale; pentru înregistrarea morbidităţii şi a altor date privind sănătatea, dosare spitaliceşti sau de dispensarizare, alte dosare medicale; în ceea ce priveşte comunitatea, se cer informaţii din dosare demografice, ale administraţiei locale, din alte dosare instituţionale; legat de criminalitate, datele trebuie să provină din cazierele judiciare, dosarele judecătoreşti, dosare ale laboratoarelor medico-legale etc. Totuşi, cifrele privind, de exemplu, mortalitatea nu reprezintă decât un tip care oferă date parţiale ce nu permit descrierea amplorii problemei. Având în vedere că actele nonletale sunt cu mult mai des întâlnite decât cele letale şi că anumite tipuri de violenţă nu sunt pe deplin reprezentate în datele asupra mortalităţii, se simte nevoia unor date suplimentare care să ajute la înţelegerea circumstanţelor legate de incidentele particulare şi la descrierea incidenţei violenţei asupra sănătăţii persoanei şi comunităţii. Acestea ar fi: date referitoare la bolile, traumatismele şi la alte elemente legate de starea de sănătate; informaţii privind interesele, atitudinile, credinţele, comportamentele, practicile culturale
Search Related
We Need Your Support
Thank you for visiting our website and your interest in our free products and services. We are nonprofit website to share and download documents. To the running of this website, we need your help to support us.

Thanks to everyone for your continued support.

No, Thanks
SAVE OUR EARTH

We need your sign to support Project to invent "SMART AND CONTROLLABLE REFLECTIVE BALLOONS" to cover the Sun and Save Our Earth.

More details...

Sign Now!

We are very appreciated for your Prompt Action!

x